Participarea ANSI la ISO alaturi de Iran

Scris de Advisor pe September 6th, 2012 in Articole

OFAC spune ca participarea ANSI la ISO alaturi de Iran nu incalca sanctiunile impuse de SUA

24 august 2012. Biroul de Control al Activelor Straine (Office of Foreign Assets Control -OFAC) i-a trimis de curand o scrisoare de indrumare Institutului National American de Standardizare (“ANSI”) in care declara ca participarea Statelor Unite la organizatii internationale de standardizare, cum ar fi Organizatia Internationala pentru Standardizare (“ISO”) si Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor (“ITU”), nu incalca sanctiunile impuse de OFAC Iranului, cu toate ca si iranienii participa la activitatea acestor organizatii de standardizare si, adeseori, la aceleasi procese de elaborare de standarde ca si americanii. ANSI a depus o cerere prin care cerea indrumari de la OFAC dupa ce anumite companii americane, in special din industria petrolului si gazelor naturale, si-au exprimat ingrijorarea daca mai pot sau nu sa participe la procesul international de standardizare alaturi de companiile iraniene.

OFAC a hotarat ca participarea ANSI la procesul de standardizare ISO alaturi de iranieni este (1) atat un transfer lipsit de materiale de informare, cat si (2) o elaborare admisibila de materiale scrise, permisa sub licenta generala stabilita in sectiunea 560.538 a Reglementarilor de Tranzactie Iraniene (“ITR”). Desi rezultatul incurajeaza clar interesul economic demonstrabil al Statelor Unite in adoptarea pe scara larga a standardelor internationale si participarea SUA la formularea acestor standarde, aceste orientari implica, cel putin in ceea ce priveste fundamentarea sa pe o exceptie de informare, o interpretare neobisnuita a regulilor OFAC.

Exceptia pentru exportul de materiale informationale se limiteaza, conform sectiunii 560.210(c)(2) a ITR, la materialele informationale “create in totalitate si existente la data tranzactiilor.” Problema care se ridica in acest caz este, desigur, faptul ca informatiile furnizate de companiile americane pot face parte dintr-un proces de deliberare, neexistand in totalitate anterior participarii companiilor americane la procesul de standardizare ISO alaturi de companiile iraniene.

Cererea adresata de ANSI Biroului de Control al Activelor Straine in privinta indrumarii incearca sa evite aceasta problema in felul urmator:
“Desi ITR cere ca “materialele informationale” sa fie create in totalitate si existente la data tranzactiilor, noile standarde internationale pot fi derivate din standarde nationale existente… sau se bazeaza pe informatii tehnice deja existente.”

Exista destule expresii ambigue in acest argument. Regula nu vorbeste despre informatiile care s-ar putea baza pe informatii deja existente, sau care ar putea deriva din acestea; regula vorbeste despre informatii care exista deja.

Un alt efort pe care ANSI il face pentru a evita problema este unul mai direct, desi nu cu mult mai logic:
“Informatiile tehnice impartasite la nivelul grupului de lucru sunt, in mod similar, create in totalitate si existente in momentul in care sunt impartasite in cadrul grupului.”

Iarasi trebuie subliniat faptul ca regula vorbeste despre informatiile existente in momentul tranzactiei, nu in momentul in care sunt impartasite. Prin definitie, informatiile vor fi intotdeauna existente in totalitate atunci cand sunt impartasite sau exportate. Daca Iranul ar face o comanda pentru un studiu de piata, acesta nu ar exista in momentul comenzii (care este momentul tranzactiei conform regulii de mai sus), ci ar exista in momentul in care studiul ar fi exportat in Iran si nu exista nicio indoiala ca o astfel de tranzactie ar contraveni sanctiunilor aplicate Iranului.

Un alt motiv invocat de ANSI si adoptat de OFAC are un fundament mai solid. Sectiunea 560.538(a)(2) din ITR le permite persoanelor juridice americane sa colaboreze cu entitatile iraniene neguvernamentale la “crearea si imbunatatirea publicatiilor scrise.” De vreme ce standardele ISO sunt pana la urma publicate (intr-adevar, ele nu ar avea rost daca nu ar fi publicate), acest aspect pare ca acopera participarea SUA la ISO impreuna cu iranienii, inclusiv schimbul de informatii si exportul de informatii care nu existau in momentul in care incepe procesul de standardizare.

Studiul de piata la care s-a facut referire mai sus nu s-ar incadra in aceasta exceptie, deoarece nu ar fi fost intocmit pentru a fi publicat. (exportlawblog.com)